joi, 25 februarie 2010

Mic istoric despre calus ...


,, Nu este popor, unde se vorbeste limba romaneasca, 
intre care sa nu fie cunoscut jocul Calusarilor ce 
 se savarseste in saptamana dinaintea Rusaliilor''.
- Ion Eliade Radulescu -




Calusul de Dobrun


Dobrunul ca vatra calusereasca se afla in vechiul judet Romanati pe Valea Oltetului,iar in aceasta zona calusul se joaca in forma sa initiala si nealterata, adica calusul greu sau mai bine zis calusul de pamant.

Calusul, ca joc, in comuna Dobrun dateaza de sute de ani.Era jucat de barbatii satului in perioada Rusaliilor si la alte sarbatori ale comunitatii.Costumele calusarilor pastreaza vie traditia zonei,Valea Oltetului, avand ca simbol frunza vitei-de-vie.

Chiar daca in Dobrun calusul dateaza de sute de ani, abia in anul 1936 a primit recunostinta nationala fiind aleasa sa reprezinte Regatul Romaniei in Anglia.In acel an formatia de calus a comunei noastre a jucat la Palatul Buckingham in fata regelui Angliei,George al V-lea, cu ocazia vizitei regelui Carol al II-lea al Romaniei.Acest lucru a fost posibil datorita boierului Cheorghe Dobruneanu,care totodata fiind si capitanul Garzii Regale a regelui Romaniei.

De-a lungul timpului formatia de calus a comunei noastre a avut renumiti vatafi, care fiecare la randul lui a lasat pentru generatiile viitoare cate o figura de calus care si astazi se joaca de catre calusarii din Dobrun.dintre acestia îi amintim pe Gheorghe Pavel zis ,,Vitu,, ( el fiind vataful formatiei in momentul in care aceasta a fost in Anglia),nea Pale,nea Costu si lista poate continua.

Din cele mai vechi timpuri si pana astazi calusul a ramas ca un joc reprezentativ pentru comuna Dobrun si cartea noastra de vizita in lume.


Din tainele calusului

Calusul in formele lui atestate in ultimele secole,se practica si este cunoscut ca cel mai reprezentativ obicei, cel mai impresionant spectacol si una dintre cele mai impresionante si valoroase creatii populare romanesti.

Este cea mai importanta manifestare folclorica din cadrul obiceiurilor de Rusalii. Ritualul indeplinit de ceata calusarilor traduce o necesitate omeneasca,ofera simbolic explicatii coerente la anumite aspecte ale vietii individuale si sociale.

Obiceiul calusarilor are un rol esential in desfasurarea normala a vietii din comunitate. El sustrage si protejeaza comunitatea impotriva agresiunii Ielelor, facand din acestea o amenintare transcendenta si intotdeauna prezenta care pretinde sa fie domolita prin rituri corespunzatoare.

In Saptamana Rusaliilor oamenii nu au voie sa lucreze la camp sau cu animale;sunt interzise spalatul,facutul curateniei, cusutul, sacrificatul pasarilor,urcatul in copac sau de a patrunde si poposi,in timpul noptii, pe teritoriul Ielelor (paduri,campuri, grote, pe malul apelor). Nerespectand aceste interdictii impuse de Iele oamenii sunt ,,luati din calus,,.

Calusarii prin jocul lor apara comunitatea si atunci cand este nevoie sa vindece si sa repare relele pricinuite oamenilor de forta nefasta a Ielelor. In unele zone in timpul ritualului de vindecare a celor ,,luati din calus,,, alaturi de calusari jucau si un numar egal cu al lor, de femei numite craite sau caluserite,ele erau nevestele si in acelasi timp ajutoarele lor.

Calusul, numit si ,,Caluser'' sau ,,Calucer'' a fost si este, in continuare prin anumite acte,inca perceptiile - un ritual.Calusul reprezinta un obicei de mare complexitate atat din punct de vedere functional cat si al limbajelor utilizate,din care dansul ocupa lucul preponderent.


Calusul ca ritual

Calusul se performa in virtutea credintei,in eficacitatea lui magica: profilactica si apotropaica,vindecatoare a bolii numita ,,luat din calus, fertilizatoare si fecundatoare.

Numarul impar al calusarilor, ca si cea mai mare parte a actelor performate de acestia se leaga de

credinta in existenta si prezenta pe pamant, intre Sodorul Rusaliilor si Rusalii, a Rusaliilor, fiinte supranaturale, deosebit de agresive si periculoase pentru oameni cat si pentru animale, deoarece ele nu actioneaza in mod individual ci in grup. De aici constituirea calusarilor in ceata, ei fiind nedespartiti pe toata perioada Rusaliilor.

Calusarii trebuiau sa-i apere pe oameni de Iele, pentru ca acestia sa nu se imbolnaveasca,si, in acelasi timp sa-i vindece atunci cand, incalcand interdictia de a lucra in perioada Rusaliilor, ereau luati din calus.

Numarul impar al calusarilor corespundea celui al grupului Rusaliilor, numai actionand in grup,dar intr-un grup egal cu numarul impar al Ielelor,calusarii puteau tine piept atacului acestora si le puteau domina,daca sunt cu sot,ei nu mai pot vindeca bolnavul.

Prestatia rituala a calusarilor

Pentru a asigura protectia intregii comunitati,calusarii jucau in tot satul,pe muzica lautarilor platiti de ei.

Dansurile erau reiterate zilnic, pe perioada Rusaliilor, adica atata timp cat exista pericolul ca oamenii sa fie agresati de Iele.

Jocul lor se desfasura intre rasaritul si apusul soarelui.Dupa acest moment, respectiv rasaritul si apusul soarelui, dansul devenea periculos pentru ei, intrucat nu mai beneficiau de lumina protectoare a astrului solar, de forta acestuia de a tine la distanta Ielele.Jocurile lor alungau Ielele, impiedicandu-le sa se aproprie de oameni.Totodata, pentru ai feri de boli, in speta de ,,luatul din calus, calusarii imparteau satenilor usturoi si pelin.Oamenii le tineau asupra lor,la brau, sau le mestecau, unii ungeau ferestrele si usile cu usturoi in combinatie cu pelin in acelasi scop profilactic.

Un alt mod de aparare impotriva ,,Sfintelor erea ca satenii sa joace alaturi de calusari sau isi dadeau copii sa fie purtati in brate si jucati de acestia.Calusarii aparau comunitatea si ,,totodata,, se aparau pe ei,prin folosirea unor ,,arme,, cu puteri magice: bate,sabii din lemn si chiar prin zgomotul pintenilor si zurgalailor de la opinci.